Căpitanul Fausto G. este orb și infirm căci în timpul unor manevre militare pe timp de pace, explozia unui obuz i-a răpit vederea şi i-a retezat degetele de la o mână. În fiecare an, el călătoreşte o săptămână prin Italia, pe ruta Torino-Genova-Roma-Neapole. Nu se poate bucura de priveliştea Italiei inundată de soarele verii dar în fiecare localitate are prieteni și amintiri. Dacă acasă locuiește împreună cu mătușa sa, pentru acest voiaj anual, garnizoana îi trimite câte un tânăr aspirant în ale armatei, capabil să-i suporte toanele și capriciile care nu sunt puține. Handicapul l-a transformat într-un om ursuz ale cărui vorbe muşcătoare nu iartă pe nimeni astfel încât viața tânărului său însoțitor devine un coșmar. Cu toate acestea, Ciccio nu cedează și nu renunță la misiune deși l-a bătut de multe ori acest gând. Finalul călătoriei este și finalul cărții care va aduce pentru tânărul Ciccio o lecție de viață extrem de dură și de importantă.