Sigmund Freud este considerat părintele psihanalizei. Specialiștii consideră că lucrarea sa cea mai importantă este ”Interpretarea viselor” – care a fost publicată în octombrie 1899, dar Freud a vrut să fie datată în 1900, primul an al secolului ce începea, pentru a-i sublinia importanța epocală. Până la el, visele erau considerate ca o manifestate binevoitoare a puterilor superioare, adică a zeilor sau a demonilor. Odată cu nașterea spiritului științific, mitologia a fost devansată de psihologie. Descoperirea că există legături între vise și ceea ce se întâmplă în viața de zi cu zi, le ridică oamenilor de știință multe întrebări. În cartea Interpretarea viselor, Freud și-a expus teoriile despre vise, susținând că acestea joacă un rol de bază în psihicul nostru și demonstrând totul cu exemple din propriile vise și din cele ale pacienților săi. Primele mari intuiţii legate de vis au fost materializate în anul 1895 cînd Freud consideră că a descoperit misterul viselor. Este vorba de celebrul vis al injecţiei Irmei, analizat aproape complet de Freud şi publicat în paginile lucrării sale "Interpretarea viselor" (1900). Visul este abordat în maniera care va deveni clasică pentru practicienii psihanalizei, cu ajutorul asociaţiilor visătorului. La începutul cărții, Freud oferă un rezumat al ideilor tuturor savanților, psihologilor, medicilor și filosofilor care s-au ocupat de această temă, așa că cititorii ar putea să-și creeze o opinie proprie. Sunt prezentate idei interesante, uneori chiar ciudate, alteori neașteptate și uluitoare, dar fiecare idee pare să aibă o parte de adevăr. Freud consideră că visul este compus din două părţi: ”conţinutul manifest”, care se manifestă la suprafaţă, şi ”partea latentă”. Prima este reprezentată de ceea ce ne aducem aminte după ce ne trezim – iar Freud sugerează că această latură a visului nu are niciun înţeles deoarece este o reprezentare deghizată a adevăratelor gânduri care au generat visul. Pe de altă parte, conţinutul latent deţine înţelesurile adevărate ale visului — gândurile interzise sau dorinţele subconştientului. Ele apar în conţinutul manifest, dar sunt deghizate şi nu pot fi recunoscute. Foarte rar se întâmplă ca cele două laturi ale visului să se suprapună. Freud numeşte aceste vise ”infantile” și insistă asupra faptului că visele sunt o formă de îndeplinire a dorinţelor suprimate. Dacă o dorinţă nu a fost satisfăcută în timpul zilei, când suntem treji, mintea reacţionează la acest stimul intern, transformându-l într-o experienţă concretă, vizuală şi împlinind astfel dorinţa. Pe parcursul lucrării sale Freud vorbește despre originea viselor, memoria acestora, stimulii și sursele viselor noastre; despre caracteristicile psihologice ale viselor și de ce le uităm când ne trezim; sensul moral al viselor; despre raportul lor cu bolile mentale, și toate însoțite de opiniile mai multor cercetători și propriile idei ale lui autorului, precum și multe exemple de vise analizate. Freud era de părere că: "visul nu este ceva lipsit de sens, nu este o absurditate şi, spre a ni-l explica, nu este necesar să presupunem că o parte din tezaurul nostru de reprezentări doarme, în timp ce o parte începe a se trezi. Este un fenomen psihic în întreaga accepţiune a termenului şi de fapt este împlinirea unei dorinţe. Visul, prin urmare, se cere integrat în suita actelor psihice inteligibile din starea de veghe; activitatea spirituală care îl structurează este o activitate extrem de complexă." Această afirmaţie exprimă că toate faptele psihice au semnificaţie și sens, şi se conectează la activitatea subconștientă a creierului, chiar dacă într-o manieră mai puţin vizibilă. Contrar opiniei generale a lumii ştiinţifice a epocii sale, pentru Freud visul este o activitate psihică coerentă, care poate face obiectul unei analize profunde. Freud era de părere că "visul este realizarea (deghizată) a unei dorinţe (înăbuşite, refulate)" Freud merge încă şi mai departe şi analizează natura deformării visului, care este parţial opera cenzurii şi parţial cea a travaliului visului - procesul complex prin care ideile latente sunt transformate în visul propriu-zis. Analiza viselor în psihanaliză oferă posibilitatea să descifrăm misterul afecţiunilor nevrotice, în speţă isteria, şi, în al doilea rînd, deschide calea spre inconştient. A devenit celebră expresia lui Freud: visul este via regia [calea regală] spre inconştient.