Romanul ar fi trebuit, în opinia mea, să se numească „Miresele de război” pentru că acesta este subiectul tratat, de la prima până la ultima pagină. Este vorba de măsurile luate de guvernul britanic pentru a transporta în Anglia soțiile australience ale soldaților englezi ce au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. Aceștia au fost nevoiți la finalul războiului să se întoarcă acasă, în Anglia, lăsând în urma lor tinerele soții, cu care nici măcar nu au apucat să se cunoască îndeajuns. Jojo Moyes vorbește despre călătoria a patru astfel de mirese, plecând de la un caz real, cel al bunicii sale Betty McKee, una dintre miresele de război nevoite să parcurgă jumătate de glob pământesc pentru a-și reîntregi familia. Autoarea s-a ghidat după relatările și jurnalul bunicii sale, pentru ca mai apoi să se documenteze temeinic scormonind arhivele și presa vremii.