„Ca orice cuplu la început, învățam să ne certăm. Nu ne certam des, iar când o făceam era, de obicei, pentru lucruri mărunte, un șir de exasperări înăbușite care ieșeau de regulă la suprafață când unul dintre noi sau amândoi eram prea stresați sau obosiți. Dar ne certam. Iar eu- că o fi bine, că o fi rău, am tendința să țip când sunt furioasă. Barack, în schimb are tendința de a rămâne rece și rațional, vorbele lui venind într-o cascadă elocventă (…) În timp, am descoperit cum să ne exprimăm și să ne depășim enervările și furiile ocazionale. Acum ne certăm mult mai puțin dramatic, deseori mai eficient și întotdeauna ținând cont de iubirea dintre noi, oricât de tensionați am fi”.

„Povestea mea”, dincolo de a fi romanul vieții lui Michelle Obama, este un manual despre cum se face politică la nivel înalt, în lumea de azi. Michelle Obama descrie pe îndelete campania electorală a soțului ei, echipa de profesioniști angrenați în această muncă și truda uluitoare pentru obținerea rezultatelor dorite. Este demnă de admirat profunzimea, onestitatea și sinceritatea autoarei în tot ceea ce relatează. Pe lângă toate acestea, „Povestea mea” este și despre reușita unei femei de culoare provenită dintr-o familie modestă, dintr-un cartier rău famat din Chicago, o femeie inteligentă și educată care a reușit să urce treaptă cu treaptă ierarhia profesională și să-și construiască un viitor la care nici unul dintre înaintașii săi nu ar fi sperat. Inevitabil, povestea ei se împletește pe tot parcursul romanului cu povestea vieții soțului ei, cu conjunctura în care acesta a ajuns în postura de favorit la poziția de cel mai puternic om din lume și mai apoi cu viața deloc ușoară de la Casa Albă.